Misiune și prozelitism

Prozelitismul  are anumite caracteristici care îl îndepărtează de conceptul de misiune,  deşi  sectele care practică prozelitismul atribuie pe nedrept valoare de misiune activităţii lor, pentru că ei nu vestesc adevărul, ci „alternativă la adevăr” ca variantă de rezervă, aşa cum lui Adam şi Evei, care îl cunoşteau pe Dumnezeu, Diavolul le-a oferit varianta: „Oare nu a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din roade din orice pom din rai? (…) Nu, nu veţi muri, ci veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Facere 3,1-4). Prozelitismul are ca primă caracteristică contestarea a  ceva  existent,  inclusiv  a  terminologiei.  Există  trei  termeni  care,  la  nivelul misiunii internaţionale, sunt contestaţi cu vehemenţă:

Teritoriu  canonic”  –  invocat  de  Bisericile  istorice  şi  înţeles  ca  spaţiu geografic, naţional sau local care intră sub jurisdicţia unei anumite Biserici. Pentru evanghelizatorii  itineranţi  problema  se  pune  de  natură  opţională,  în  genul economiei  de  piaţă,  unde  fiecare  vinde  ce  doreşte, unde doreşte, lăsând  la  latitudinea „clientului” să decidă dacă şi ce anume va prefera.

Libertate religioasă”, folosit de Bisericile istorice, care reclamă încălcarea ei de către evanghelizatori, în mod agresiv. În numele aceleiaşi libertăţi, aceştia din urmă  insistă  asupra  predicaţiei  oriunde  şi  oricând  cineva  doreşte,  uzând  de conceptul de „drepturile omului” care sunt încălcate prin obstrucţionarea predicii.

            “Prozelitism” – înţeles ca smulgerea prin mijloace necinstite a unui credincios de  la  o  Biserică  majoritară  pentru  a  deveni  membru  al  unei  denominaţiuni religioase. Evanghelizatorii consideră activitatea lor prozelitistă drept „misiune” şi invocă respectarea activităţii lor ca atare.

Există câteva  caracteristici care disting adevarata misiune de prozelitismul

expansionist:

– Misiunea adevărată respectă libertatea şi dreptul fiecărei persoane de a manifesta prin învăţătură,  practică şi  închinare propriile convingeri  religioase.  Ea propune un grad mai  înalt  de viaţă spirituală la care fiecare poate să adere liber,  fără a se atenta  la  viaţa  particulară  a  persoanei,  fără  a  o  constrânge  sau  manipula. Prozelitismul  foloseşte  mijloace  de  racolare  a  membrilor  altor  comunităţi religioase,  cu  scopul  declarat  de  adeziune  la  noua  denominaţiune.  Propriile convingeri  ale persoanei  nu numai  că sunt ignorate,  ci  denigrate,  răstălmăcite, falsificate în folosul sectei;

– Misiunea adevărată promovează armonia, schimbarea lăuntrică, toleranţa religioasă; prozelitismul promovează  ura faţă de fosta credinţă şi  adepţii  ei,  dezbinare (în familie, grup), fundamentalismul şi intoleranţa în folosul noii denominaţiuni;

–  Misiunea  adevărată oferă  omului  un  model  de  vieţuire creştină  după  Hristos; prozelitismul impune un  set de reguli interne faţă de care adeptul trebuie să se supună necondiţionat;

–  Misiunea adevărată dă  spaţiu  persoanei  umane  să  dezvolte preocupările  spirituale proprii, prozelitismul manipulează conştiinţa individului;

– Misiunea adevărată uneşte persoane, prozelitismul izolează indivizi;

– Misiunea adevărată foloseşte cuvântul bun şi credinţa pentru transmiterea adevărului, prozelitismul  foloseşte  denigrarea,  exploatează  slăbiciunile  comunităţii  căreia aparţine  potenţialul  convertit,  constrângerea  morală şi  presiunea  psihologică, puterea  politică  sau  socială  şi  mai  ales  economică  la  schimb  cu  convertirea persoanei;

– Misiunea adevărată se împlineşte în transformarea  internă a persoanei şi orientarea ei spre valorile eterne, prozelitismul se împlineşte în „numărul de membri” câştigaţi pentru congregaţie.

 

Misiune și prozelitism – Variantă powerpoint

 

Autor: Ierod. Gamaliel SIma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*