Prozelitismul are anumite caracteristici care îl îndepărtează de conceptul de misiune, deşi sectele care practică prozelitismul atribuie pe nedrept valoare de misiune activităţii lor, pentru că ei nu vestesc adevărul, ci „alternativă la adevăr” ca variantă de rezervă, aşa cum lui Adam şi Evei, care îl cunoşteau pe Dumnezeu, Diavolul le-a oferit varianta: „Oare nu a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din roade din orice pom din rai? (…) Nu, nu veţi muri, ci veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Facere 3,1-4). Prozelitismul are ca primă caracteristică contestarea a ceva existent, inclusiv a terminologiei. Există trei termeni care, la nivelul misiunii internaţionale, sunt contestaţi cu vehemenţă:
„Teritoriu canonic” – invocat de Bisericile istorice şi înţeles ca spaţiu geografic, naţional sau local care intră sub jurisdicţia unei anumite Biserici. Pentru evanghelizatorii itineranţi problema se pune de natură opţională, în genul economiei de piaţă, unde fiecare vinde ce doreşte, unde doreşte, lăsând la latitudinea „clientului” să decidă dacă şi ce anume va prefera.
„Libertate religioasă”, folosit de Bisericile istorice, care reclamă încălcarea ei de către evanghelizatori, în mod agresiv. În numele aceleiaşi libertăţi, aceştia din urmă insistă asupra predicaţiei oriunde şi oricând cineva doreşte, uzând de conceptul de „drepturile omului” care sunt încălcate prin obstrucţionarea predicii.
“Prozelitism” – înţeles ca smulgerea prin mijloace necinstite a unui credincios de la o Biserică majoritară pentru a deveni membru al unei denominaţiuni religioase. Evanghelizatorii consideră activitatea lor prozelitistă drept „misiune” şi invocă respectarea activităţii lor ca atare.
Există câteva caracteristici care disting adevarata misiune de prozelitismul
expansionist:
– Misiunea adevărată respectă libertatea şi dreptul fiecărei persoane de a manifesta prin învăţătură, practică şi închinare propriile convingeri religioase. Ea propune un grad mai înalt de viaţă spirituală la care fiecare poate să adere liber, fără a se atenta la viaţa particulară a persoanei, fără a o constrânge sau manipula. Prozelitismul foloseşte mijloace de racolare a membrilor altor comunităţi religioase, cu scopul declarat de adeziune la noua denominaţiune. Propriile convingeri ale persoanei nu numai că sunt ignorate, ci denigrate, răstălmăcite, falsificate în folosul sectei;
– Misiunea adevărată promovează armonia, schimbarea lăuntrică, toleranţa religioasă; prozelitismul promovează ura faţă de fosta credinţă şi adepţii ei, dezbinare (în familie, grup), fundamentalismul şi intoleranţa în folosul noii denominaţiuni;
– Misiunea adevărată oferă omului un model de vieţuire creştină după Hristos; prozelitismul impune un set de reguli interne faţă de care adeptul trebuie să se supună necondiţionat;
– Misiunea adevărată dă spaţiu persoanei umane să dezvolte preocupările spirituale proprii, prozelitismul manipulează conştiinţa individului;
– Misiunea adevărată uneşte persoane, prozelitismul izolează indivizi;
– Misiunea adevărată foloseşte cuvântul bun şi credinţa pentru transmiterea adevărului, prozelitismul foloseşte denigrarea, exploatează slăbiciunile comunităţii căreia aparţine potenţialul convertit, constrângerea morală şi presiunea psihologică, puterea politică sau socială şi mai ales economică la schimb cu convertirea persoanei;
– Misiunea adevărată se împlineşte în transformarea internă a persoanei şi orientarea ei spre valorile eterne, prozelitismul se împlineşte în „numărul de membri” câştigaţi pentru congregaţie.
Misiune și prozelitism – Variantă powerpoint
Autor: Ierod. Gamaliel SIma
