Skip to content

Simpozionul Martirii Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim va avea loc vineri, 17 noiembrie 2017 în Sala Conon Mitropolitul din Palatul Bibliotecii Sfântului Sinod.

Invitați din București și din țară vor susține referate despre personalitățile marcante din cadrul mișcării. Vor fi evidențiate diferite aspecte privind atmosfera spirituală din acea vreme, precum și moștenirea duhovnicească lăsată de membrii Rugului Aprins. ...continue reading "17 noiembrie 2017: Simpozionul Martirii Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim"

Viața și nevoințele

Părintele Vasile Ieroschimonahul, mare trăitor al monahismului românesc din secolul al XVIII-lea, s-a născut în anul 1692. După ce „a vieţuit din tinereţe cu dumnezeiască râvnă în pustietăţi cu mari râvnitori spre viaţa cea monahicească”, cum mărturiseşte ucenicul său, stareţul Paisie (1722-1794) de la Neamţu, s-a statornicit, în anul 1713, împreună cu alţi părinţi călugări, în schitul Dălhăuţi, pe care l-a condus, ca stareţ, douăzeci de ani.

Dar schitul acesta de la marginea Ţării Româneşti, deşi era aşezat în pădure, avea în jur sate şi în apropiere târgul Focşanilor. Astfel s-a dovedit el neprielnic pentru o desăvârşită linişte; de aceea, Cuviosul Vasile s-a hotărât să temeluiască el însuşi un schit cât mai departe de aşezări omeneşti. Şi, cercetând munţii, a găsit loc de vieţuire sihăstrească la Poiana Mărului, pe atunci în ţinutul Buzăului, iar acum în judeţul Vrancea. Aici, în 1733, cu ajutorul material al domnitorului Constantin Mavrocordat, Ieroschimonahul Vasile ridică o biserică de lemn, cu hramul Naşterii Maicii Domnului, şi chilii, apoi se mută acolo cu alţi monahi, schitul Dălhăuţi rămânând tot sub ascultarea sa duhovnicească. ...continue reading "Sf. Vasile de la Poiana Mărului"

Viața și nevoințele

Sfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede ca acesta era cu metania din Manastirea Cetatuia Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului al XVI-lea.

Manastirea Cetatuia se afla cocotata pe un pisc muntos, departe de lumea dezlantuita. Pe Valea Dambovitei, intre Targoviste si Campulung, se afla un deal inalt numit "Dealul Cetatuia" sau "Dealul lui Negru Voda". Pe versantul abrupt al dealului, in partea de sud-est, ca si pe valea paraului Cetatuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste romanesti, intre secolele XIII si XVIII, aici s-au nevoit multi sihastri cu viata sfanta, ale caror nume nu se mai cunosc. ...continue reading "Sf. Ioanichie de la Muscel"

Viața

Părintele Petroniu s-a născut în anul 1914 în comuna Farcașa, județul Neamț. S-a călugărit de foarte tânăr în Mănăstirea Neamț – ctitoria Domnitorului Ștefan Cel Mare și Sfânt din anul 1497, unde a avut marea șansă de a fi coleg cu Sfântul Ioan Iacob Românul. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, iar astfel a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat teologia (licențiat), dar a făcut în paralel și unele studii de matematică și filozofie. A fost membru al grupării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București – care a fost ultimul bastion de rezistență al intelectualității creștine românești interbelice și care a fost distrus de către regimul comunist în anul 1958. ...continue reading "Pr. Petroniu Tănase"

Viața

Preacuviosul Parinte Arhimandrit Paulin Lecca (1914-1996) este basarabean de origine și s-a nascut in localitatea Babele, din judetul Ismail, din parintii Grigore si Maria Lecca. Tatăl său a fost mai întâi invatator si apoi preot in judetul Balti. Părintele Paulin a urmat Seminarul si Facultatea de Teologie la Chisinau, unde l-a avut profesor pe Ioan G. Savin şi a obţinut licenţa în anul 1956. După absolvirea Teologiei vine la Bucureşti şi audiază cursurile renumiţilor profesori Nichifor Crainic și Gala Galaction pe care a căutat sa-i urmeze atat pe calea scrisului, cit si a misionarismului ortodox. A fost hirotonit preot la 29 septembrie 1957. Sub regimul antonescian, in perioada anilor 1941-1943, a fost preot misionar in cateva sate din Transnistria, precum si la Odessa. ...continue reading "Pr. Paulin Lecca"

S-a născut la 21 octombrie 1904 în Domnești, județul Vrancea și s-a mutat la Domnul în 12 iunie 1990 la Mănăstirea Cernica. Seminarul l-a făcut în Galați, iar Facultatea de Teologie la București și Chișinău. Și-a continuat studiile la Strassbourg, în Franța, între anii 1927-1932 și 1935-1937. Doctoratul și l-a luat la București cu teza inedită: Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii.

Călugărit în Mănăstirea Noul Neamț, în 1934, primește numele de Benedict, din botez fiind numit Vasile. În același an este hirotonit ierodiacon, în 1936 ieromonah, iar în 1939 hirotesit arhimandrit. Prefect de studii la internatul teologic din Cernăuți (1936), profesor și spiritual la Liceul Seminarial din Bălți (1938-1940), ajunge mai apoi preot la Catedrala Patriarhală din București (1940-1944). ...continue reading "Pr. Benedict Ghiuș"

Mistica și Teologia

În tradiţia răsăriteană nu s-a făcut distincţie netă între mistică şi teologie, între trăirea personală a tainelor dumnezeieşti şi dogma afirmată de Biserică. Departe de a fi opuse, teologia şi mistica se sprijină şi se întregesc reciproc.

Teologia se exprimă prin dogme, spre folosinţa tuturor credincioșilor, a ceea ce poate fi încercat de fiecare. Trăirea mistică este o punere în valoare personală a conţinutului credinţei comune, fără a ieși din cadrul conținutului dogmei. ...continue reading "Mistica și teologia"

Sfântul Nifon este primul sfânt canonizat pe pământ românesc și cel care a alcătuit Rugăciunea de Dezlegare care se citește la Slujba înmormântării.

Viața

Sfântul Nifon s-a născut în ținutul Peloponez din sudul Greciei, în perioada 1434-1440. A primit la botez numele Nicolae. Este tuns în călugărie de vestitul pustnic Antonie, moment în care primește numele de Nifon.

În anul 1483 este chemat la slujirea arhierească, în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului, iar după numai trei ani, ajunge patriarh al Constantinopolului în locul lui Simeon, trecut la cele veșnice.

Sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din scaun în anul 1488. Sfântul Nifon ajunge în Mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul (Botezatorul) din insula aflată în fața orașului Sozopolis (Bulgaria de azi). Aici a ridicat un schit și a petrecut până în anul 1496 când a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. După numai doi ani și câteva luni, este din nou exilat de turci în Adrianopol. Aici îl va cunoaște pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești (1495-1508). Radu cel Mare îl va aduce în 1504 în Țara Românească pentru a conduce și reorganiza Biserica. O însoțire nelegiuită la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare, între sora acestuia și un boier moldovean căsătorit, a făcut ca Sfântul Nifon să se retragă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde își va da duhul pe 11 august 1508. ...continue reading "Sfântul Ierarh Nifon"

Ca şi în alte cazuri deosebite, prin zbaterea lăuntrică şi prin întreaga petrecere duhovnicească a acestui cuvios şi învăţat monah, înalta spiritualitate românească luminează pe dimensiunile universale ale culturii creştine.

Contribuţia Sfântului Ioan Cassianul la organizarea vieţii monahale din Apus (în Galia şi în Spania) a fost unanim recunoscută; bogăţia şi frumuseţea scrierilor sale, de esenţă patristică răsăriteană, deopotrivă elogiate în Apus şi în Răsărit; sfinţenia sa, de-a lungul veacurilor, de nimeni contestată.

Socotind că rostul omului pe pământ este să cunoască şi să îndeplinească voia lui Dumnezeu, el I-a închinat întreaga sa făptură, înveşmântându-se astfel în podoabele unei smerenii desăvârşite.

Absenţa unor date autobiografice precise în opera pe care a lăsat-o, ca şi lipsa altor dovezi certe au dat naştere la numeroase discuţii asupra originii sale etnice şi a locului de naştere. Această lacună a mărturiilor fundamentale se completează printr-o atentă cercetare a textelor unor scrieri ale sale, precum şi prin alte documente secundare. ...continue reading "Sfântul Ioan Casian"

Informații despre profilul spiritual-moral al lui Iachint sunt foarte puține. Știm că a fost grec de neam. Către mijlocul secolului al XIV-lea, după anul 1348, preia scaunul de mitropolit al Vicinei. Înainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetății fusese ocupat de mitropoliții: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) și Kiril (1347-1348).

Vicina a fost o cetate importantă în secolele XIII-XIV, așezată în regiunile de nord ale Dobrogei, după cum spun istoricii, cel mai probabil pe o insulă din fața așezării actuale Isaccea (odinioară orașul Noviodunum). Astăzi, ruinele ei nu sunt cunoscute, poate au dispărut pentru totdeauna în apele Dunării. Insula se află chiar pe cursul principal al Dunării, înainte de ramificarea ei în brațele prin care se varsă în Marea Neagră. Vicina devenise un important port comercial, unde negustori bizantini, occidentali (în special genovezi), dar și alții din jurul Mării Negre făceau afaceri. În acest centru dependent de Imperiul Bizantin a luat ființă pe la începutul secolului al XIII-lea o mitropolie, care a avut un rol spiritual major pentru populația românească din zonă. Autoritatea spirituală a Mitropoliei de Vicina se exercita asupra populaţiei ortodoxe de origine greacă, turcă, română şi slavă. ...continue reading "Sfântul Iachint de Vicina"