Sfântul Nifon este primul sfânt canonizat pe pământ românesc și cel care a alcătuit Rugăciunea de Dezlegare care se citește la Slujba înmormântării.

Viața

Sfântul Nifon s-a născut în ținutul Peloponez din sudul Greciei, în perioada 1434-1440. A primit la botez numele Nicolae. Este tuns în călugărie de vestitul pustnic Antonie, moment în care primește numele de Nifon.

În anul 1483 este chemat la slujirea arhierească, în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului, iar după numai trei ani, ajunge patriarh al Constantinopolului în locul lui Simeon, trecut la cele veșnice.

Sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din scaun în anul 1488. Sfântul Nifon ajunge în Mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul (Botezatorul) din insula aflată în fața orașului Sozopolis (Bulgaria de azi). Aici a ridicat un schit și a petrecut până în anul 1496 când a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. După numai doi ani și câteva luni, este din nou exilat de turci în Adrianopol. Aici îl va cunoaște pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești (1495-1508). Radu cel Mare îl va aduce în 1504 în Țara Românească pentru a conduce și reorganiza Biserica. O însoțire nelegiuită la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare, între sora acestuia și un boier moldovean căsătorit, a făcut ca Sfântul Nifon să se retragă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde își va da duhul pe 11 august 1508. ...continue reading "Sfântul Ierarh Nifon"

Ca şi în alte cazuri deosebite, prin zbaterea lăuntrică şi prin întreaga petrecere duhovnicească a acestui cuvios şi învăţat monah, înalta spiritualitate românească luminează pe dimensiunile universale ale culturii creştine.

Contribuţia Sfântului Ioan Cassianul la organizarea vieţii monahale din Apus (în Galia şi în Spania) a fost unanim recunoscută; bogăţia şi frumuseţea scrierilor sale, de esenţă patristică răsăriteană, deopotrivă elogiate în Apus şi în Răsărit; sfinţenia sa, de-a lungul veacurilor, de nimeni contestată.

Socotind că rostul omului pe pământ este să cunoască şi să îndeplinească voia lui Dumnezeu, el I-a închinat întreaga sa făptură, înveşmântându-se astfel în podoabele unei smerenii desăvârşite.

Absenţa unor date autobiografice precise în opera pe care a lăsat-o, ca şi lipsa altor dovezi certe au dat naştere la numeroase discuţii asupra originii sale etnice şi a locului de naştere. Această lacună a mărturiilor fundamentale se completează printr-o atentă cercetare a textelor unor scrieri ale sale, precum şi prin alte documente secundare. ...continue reading "Sfântul Ioan Casian"

Informații despre profilul spiritual-moral al lui Iachint sunt foarte puține. Știm că a fost grec de neam. Către mijlocul secolului al XIV-lea, după anul 1348, preia scaunul de mitropolit al Vicinei. Înainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetății fusese ocupat de mitropoliții: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) și Kiril (1347-1348).

Vicina a fost o cetate importantă în secolele XIII-XIV, așezată în regiunile de nord ale Dobrogei, după cum spun istoricii, cel mai probabil pe o insulă din fața așezării actuale Isaccea (odinioară orașul Noviodunum). Astăzi, ruinele ei nu sunt cunoscute, poate au dispărut pentru totdeauna în apele Dunării. Insula se află chiar pe cursul principal al Dunării, înainte de ramificarea ei în brațele prin care se varsă în Marea Neagră. Vicina devenise un important port comercial, unde negustori bizantini, occidentali (în special genovezi), dar și alții din jurul Mării Negre făceau afaceri. În acest centru dependent de Imperiul Bizantin a luat ființă pe la începutul secolului al XIII-lea o mitropolie, care a avut un rol spiritual major pentru populația românească din zonă. Autoritatea spirituală a Mitropoliei de Vicina se exercita asupra populaţiei ortodoxe de origine greacă, turcă, română şi slavă. ...continue reading "Sfântul Iachint de Vicina"

În afară de Sfântul Ioan Casian, o a doua mare personalitate din rândurile monahale care s-a făcut cunoscută pe plan internațional, a fost Dionisie Exiguul.

El a atras atenția multor cercetători care l-au numit "erudit daco-roman", sau "Dionisie Romanul, o podoabă a Bisericii noastre strămoșești".

S-a născut în Scythia Minor între anii 460-470 și a murit în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

La fel ca și Sfântul Ioan Casian, el s-a format în școlile și mânăstirile din Dobrogea, după metode școlare și duhovnicești asemănătoare. ...continue reading "Sfântul Dionisie Exiguul"

Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia Pontică. El este considerat cel dintâi dascăl şi părinte duhovnicesc al Sfinţilor Ioan Casian şi Gherman, cu care era contemporan, format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din "hotarele Casienilor şi ale Peşterilor".

Această mănăstire, care a dat călugări cărturari şi sporiţi în fapte bune, era o adevărată vatră monahală de sfinţenie, de cultură şi profundă teologie din Eparhia Tomisului.

Este confirmată de înaltul nivel spiritual, teologic şi literar la care au ajuns cei trei sfinţi daco-romani contemporani - Ioan Casian, Gherman şi Teotim I, supranumit de istoricii paleocreştini "Scitul" şi "Filosoful". ...continue reading "Sfântul Teotim I „Scitul”"

Propovăduirea credinței creștine în Scythia Minor de către unii dintre Sfinții Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos a însemnat, fără îndoială, și hirotonirea primilor ierarhi locali.

Sfânta Scriptură relevă foarte clar practica apostolilor de a așeza ierarhi în toate cetățile în care au propovăduit și au înființat comunități creștine.

Exemplul cel mai clar este oferit, în acest sens, de către Sfântul Apostol Pavel care, nu numai că a hirotonit episcopi pentru comunitățile creștine pe care le-a înființat, dar a și menținut cu aceștia strânse legături, îndrumându-i și sfătuindu-i prin cuvântul vorbit sau scris.

Nu știm câți episcopi au fost rânduiți în Scythia de către Sfinții Apostoli. Cert este faptul că de la un anumit moment al istoriei conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat. Scythia Minor, în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședinta în metropola provinciei, Tomis. ...continue reading "Sfântul Bretanion"

În ceata celor care prin faptă şi cuvânt au îmbogăţit spiritualitatea românească se numără şi Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti din secolul al XIV-lea şi de la începutul celui următor.

Valah de neam, din sudul Dunării, născut la Prilep în prima jumătate a veacului al XIV-lea la o dată greu de stabilit cu exactitate, Cuviosul Nicodim a simţit încă din fragedă tinereţe chemare spre viaţa duhovnicească. Deşi calendarul ortodox îl prăznuieşte pe cuvios în a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, tradiţia locală din Gorj şi Mehedinţi susţine că sfântul   s-ar fi născut în luna mai, după cum spune o baladă populară: "În mai se năştea,/ că suflet de floare avea/ şi sfânt de frumos era,/ la chip şi la duh aievea...". ...continue reading "Sfântul Nicodim de la Tismana"

Om evlavios şi harnic, organizator înţelept al vieţii monahale după o perioadă de declin duhovnicesc în societatea românească.

Preacuviosul Părintele nostru Gheorghe Arhimandritul, sau Gheorghe Ardeleanul, cum mai este cunoscut din unele însemnări, era de neamul său român din Transilvania şi a păstorit obştea monahilor de la mănăstirea Cernica, de la 1 septembrie 1781 până la         3 decembrie 1806, când a fost chemat de Domnul la cele veşnice, numărându-se şi el în ceata marilor nevoitori şi îndrumători ai monahismului românesc. ...continue reading "Sfântul Gheorghe de la Cernica"

Monahul şi stareţul ascet de la Cernica, unde s-a nevoit 43 de ani în şir, a fost şi episcopul înţelept, milostiv şi neobosit gospodar al Râmnicului-Noul Severin, devotatul patriot care şi-a iubit profund ţara şi neamul său, care a încheiat în realitate - în veacul al XIX-lea - „cu vrednicie şirul curaţilor călugări fără arginţi, al ctitorilor de cărţi şi clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei, care o clipă nu şi-au închipuit că fapta ori gândul lor scapă de supt ochiul privighetor al lui Dumnezeu”. ...continue reading "Sfântul Calinic de la Cernica"

Viața

Acest luminat dascăl și ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seamă mitropolit al Țării Românești din secolul XIX.

S-a născut în București, în anul 1765, din părinți iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârsta de șapte ani, a fost dat să învețe carte la școala elinească de la Mânăstirea Sfântul Sava. Aici se împrietenește cu monahul Gherontie de la Mânăstirea Neamț, căruia îi devine ucenic. Dorind să slujească toată viața lui Hristos, după terminarea studiilor tânărul ucenic părăsește casa părintească și se duce cu monahul Gherontie la Mânăstirea Neamț. Aici cunoaște pe marele stareț Paisie și gustă din frumusețea vieții duhovnicești. ...continue reading "Sfântul Grigorie Dascălul"