Arta iconografică

Mănăstirea Antim și arta iconografică de-a lungul celor trei secole

„În cadrul mănăstirii Antim există o vie istorie a picturii noastre bisericești, căci pictura vechiului paraclis a fost restaurată în arhaicul stil bizantin, iar cea din biserica mare și din paraclisul Pompilian reprezintă stilul veacului al XIX-lea. Avem așadar aici, pentru generația noastră și pentru viitorime, o adevărată evoluție a picturii noastre, din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre”

Patriarhul Justinian, Cuvânt la sfințirea paraclisului Pompilian
de la Mănăstirea Antim din București, 2 noiembri 1958

Inchinătorul ce ajunge la mănăstirea Antim poate vedea o largă paletă de picturi murale, icoane pe lemn, icoane în mozaic şi chiar vitralii. Aceste lucrări au fost realizate de-a lungul vremii, dovedind purtarea de grijă ce a fost pentru permanenta împodobire a ansamblului mănăstiresc de la Antim.

Biserica mare a fost pictată, iniţial, de zugravul Preda în stilul brâncovenesc al epocii. Numele zugravului apare în documentul din 22 septembrie 1716 privind datoriile mitropolitului către pictori, pietrari, stucatori, zidari. Despre pictorul Preda, istoria ne consemnează două nume de Preda zugrav, tată şi fiu, ambii zugrăvind biserici la sfârşitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea. Tătăl, Preda din Câmpulung, a fost un pictor muralist şi de icoane format la Mănăstirea Hurezi, cu o bogată activitate în Ţara Românească şi Transilvania. Printre altele, a lucrat bolniţa şi paraclisul Mănăstirii Hurezi (1699) având ca ajutor pe zugravul Marin între anii 1696-1697. Împreună cu fiii săi, Preda şi Teodosie, a pictat şi altarul, naosul şi iconostasul bisericii Sf. Nicolae din Făgăraş (jud. Braşov). Fiul său, Preda a fost, de asemenea, adept al stilului brâncovenesc, lucrând alături de tatăl său la bisericile mai sus menţionate precum şi pentru mitropolitul Moise Petrovici din Carloviţ.

Nu ştim sigur cărui Preda se datorează pictura bisericii mari de la Antim, însă credem că a fost executată de Preda cel bătrân, pe care Sfântul Antim l-a cunoscut pe când era episcop la Râmnic. Din păcate, nu ni s-a păstrat nimic din pictura veche, deoarece ea a fost înlocuită cu o pictură în ulei în timpul restaurării generale a bisericii (1860-1863).

Ne putem imagina cum era pictura veche, privind la icoanele şi frescele bisericii Sfântul Nicolae din Făgăraş, păstrate până astăzi. Acestea sunt caracterizate printr-un desen precis şi bine executat, eleganţă şi delicateţe în executarea chipurilor şi a veşmintelor, precum şi printr-o cromatică bogată, specifică picturii brâncoveneşti.

Aceleaşi caracteristici le putem vedea şi în cele două icoane ctitoriceşti din secolul XVIII păstrate până astăzi în biserica mare. Este vorba de icoana de hram, a tuturor sfinţilor, aşezată în partea dreaptă şi de icoana celor patru sfinţi ocrotitori ai Sfântului Antim Ivireanul, respectiv Sfântul Cuvios Alexie, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Antim al Nicomidiei şi Sfânta Muceniță Agata, aşezată în stânga catapetesmei.

Aceste icoane au fost pictate, conform tradiţiei, chiar de Sfântul Antim Ivireanul, care a fost înzestrat de Dumnezeu și cu darul zugrăvirii de icoane, căruia i se adaugă preocupările sale de sculptor şi miniaturist. Astfel, Sfântul Antim a realizat şi o operă unică și întru totul originală, anume o lucrare cu portrete în miniatură ale personajelor biblice din Vechiul și Noul Testament, operă extrem de valoroasă care se păstrază astăzi la Kiev, cu titlul „Chipurile Vechiului şi Noului Testament”. Acesta este un manuscris frumos caligrafiat, alcatuit din 21 de file în care se găsesc 515 chipuri lucrate în medalion și trei schițe lucrate în culori.

Aceste portrete, desenate cu o deosebită măiestrie, ni-l arată pe mitropolitul Antim a fi, pe lângă un tipograf și autor de xilogravuri desăvarșit și un miniaturist și desenator iscusit. Prin osârdia părintelui Sofian, această carte a fost retipărită recent în anul 2003, fiind de un real folos atât istoricilor cât și artiștilor iconari, care pot să se inspire din frumoasele miniaturi.

Tradiţia menţionează, cănu numai sculpturile din piatră ale tâmplei, ale coloanelor şi ale ancadramentelor au fost realizate după schiţele mitropolitului-ctitor, dar şi pictura din biserica mare. Sfântul Antim însuși a pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul, dar acestea au fost acoperite în întregime de pictura lui Petre Alexandrescu, la restaurarea din 1863.

Cel mai probabil a fost pictat și exteriorul pridvorului, deoarece în fotogafiile și desenele vechi care înfătișează biserica mănăstirii putem observa pe fațada vestică o frescă mare reprezentând icoana tuturor sfinților încadrată de o parte și de alta de doi îngeri. Mai mult, la baza exterioară a consolelor turlelor, dar și pe latura de nord a pridvorului, pe una din arcade, se pot vedea și astăzi urme din vechea pictură exterioară.

Curentul înnoitor de la mijlocul secolului XIX, venit din Apus, nu a ocolit mănăstirea Antim. Astfel, întregul ansamblu monahal a suferit modificări, inclusiv pictura. Cu toate că, cel mai probabil, vechea pictură brâncovenească nu era deteriorată grav, ea a fost totuși acoperită integral cu una în ulei, realizată în stil realist, de pictorul Petre Alexandrescu (1860-1863). Tot el a realizat și icoanele de la catapeteasma cea nouă, lucrată în lemn de stajar în stil neorenascentist.

Printre alte lucrări ale lui Petre Alexandrescu amintim celebrul tablou Unirea Principatelor Române, precum și zugrăvirea bisericii Sfântul Nicolae din Brăila.

De asemenea, odată cu multele intervenții arhitecturale din aceasta perioadă, pe fațada vestică a bisericii mari, deasupra pridvorului, a fost montată o rozasă cu vitralii reprezentând cununa anului, după modelul celei de la Catedrala gotică din Chartres.

Turlele bisericii au fost reconstruite de mai multe ori datorită vicisitudinilor istoriei (1738, 1860, 1948). În anul 1950, după ultima refacere a turlelor, a fost executată şi decoraţia lor în frescă de către pictorul Costin Petrescu şi ucenicii săi, în stil neobizantin.

Tot el este autorul frescelor de pe bolţile pridvorului, terminte în acelaşi an, odată cu mozaicul ceramic de pe peretele de răsărit, lucrat de Olga Greceanu şi protosinghelul Sofian Boghiu, reprezentând pe cei patru sfinţi ocrotitori ai mănăstirii.

Olga Greceanu este cea care a continuat, în anul 1961, pictarea holului central din Palatul Sinodal, iar, în 1964, împreună cu arhimandritul Sofian Boghiu, a refăcut zugrăvelile ornamentale aflate la exterior, pe zidurile Palatului.

În anul 1964, la o nouă restaurare a bisericii, a fost adusă și remontată catapeteasma originală din piatră de la lapidarul din curtea bisericii Stavropoleos, adăugându-i-se icoane împărătești și patru praznicare din mozaic realizate de pictorul Eugen Profeta din Bucureşti, iar catapeteasma din lemn a fost trimisă parohiei ortodoxe române din Londra.

Întreaga pictură a bisericii, dar și incinta mănăstirii au fost restaurate între anii 2001-2006 de către pictorul Moldoveanu și echipa sa de studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă secția patrimoniu și pictură bisericească.

Paraclisul mănăstirii Antim a fost pictat pentru prima oară în jurul anului 1750, odată cu terminarea sa de către boierul Matei Ruset. Din această pictură nu se mai păstrează decât o frescă exterioară, reprezentând pe sfinţii ocrotitori ai paraclisului respectiv Sfinţii Haralambie, Athanasie şi Visarion, aşezată deasupra fostei intrări.

În anul 1860, cunoscutul pictor Gheorghe Tattarăscu care a pictat catedrala mitropolitană din Iași precum și multe alte biserici, pictează din nou interiorul paraclisului şi catapeteasma, în stil realist. Iconostasul se păstrează în foarte bune condiţii, dar restul picturii murale s-a deteriorat, păstrându-se doar tabloul votiv de deasupra uşii, care, conţine şi el, la rândul său, în partea dreaptă, o părticică din vechea pictură din anul 1750.

Din anul 1958 a fost atașat mănăstirii și paraclisul Pompilian, unde se pregătește Sfântul și Marele Mir. Acest paraclis, situat în grădina interioară a mănăstirii a fost construit în stil renascentist, la mijlocul secolului XIX, de pictorul profesor Gheorghe Pompilian. Acesta a pictat și alte biserici din București, cum ar fi biserica Sfântul Gheorghe-Vechi sau turla mare a catedralei mitropolitane Sfântul Spiridon-Nou. Catapeteasma originală a acestui paraclis a fost distrusă în urma cutremurului din 1940, în locul ei fiind adusă, în anul 1958, o altă catapeteasmă de la Mănăstirea Dealul, realizată de zugravul Iohan Avild Dorben în 1849.

Gangul de la intrare de sub clopotniţă a fost zugrăvit în jurul anului 1950 de colegi de facultate ai părintelui Sofian și de alți studenți aflați în practică.

Tot în vremea aceea, a fost realizat de către pictorița Olga Greceanu şi mozaicul reprezentând pe Maica Domnului Oranta, aşezat pe faţada clopotniţei.

O comoară deosebită este și icoana Maicii Domnului - Rugul Aprins, adusă de la mănăstirea Optina din Rusia în anul 1943 de către protoiereul rus Ioan Kulâghin, așezată și astăzi în fața catapetesmei.

Pe lângă acestea, mănăstirea mai deține și o serie de icoane portabile, de o deosebită valoare artistică și duhovnicească: icoana Maicii Domnului de la începutul secolului XIX așezată lângă Aghiazmatar, icoana de canonizare a Sfântului Antim pictată de Arhimandritul Sofian Boghiu care a pictat și vitraliul din Sfântul Altar, precum și Sfânta Cruce din spatele Sfintei Mese și alte icoane din muzeu.

O importanță deosebită o au și icoane georgiene care au fost dăruite mănăstirii, de-a lungul timpului, de către delegațiile și pelerinii veniți din Georgia, țara de origine a Sfântului Antim. Aceste icoane, alături de alte obiecte georgiene, sunt expuse în sala de consiliu a stareției, fapt pentru care locația respectivă a fost numită „Sala georgiană”.

În anul 2011, la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, faţada de deasupra intrării în biserica mare a fost împodobită cu un mozaic circular reprezentându-l pe Sfântul Antim Ivireanul, lucrat de pictorul Daniel Codrescu după modelul de la mănăstirea Govora.

Urmând tradiţia instituită de Sfântul Antim, care și-a manifestat deosebite calități de pictor și miniaturist, continuată de monahul David, care pe la 1820 picta steagul revoluție lui Tudor Vladimirescu, de monahul Gavriil, iconar vieţuitor aici la începutul secolului al XX-lea, și mai ales, de vrednicul de pomenire, arhimandritul Sofian Boghiu, şi astăzi mănăstirea Antim găzduieşte între zidurile sale un mic atelier de pictură, în care se trăieşte zilnic bucuria creaţiei artistice, întru rugăciune.

Cu prilejul acestui moment aniversar din istoria Mănăstirii Antim, în atelierul de pictură al mănăstirii, au fost realizată mai multe icoane, printre care o copie după vechea icoană a Tuturor Sfinților, hramul istoric al acestei mănăstiri, o icoană cu Sfântul Antim Ivireanul în postura de ctitor și ocrotitor al mănăstirii, având biserica ctitorită de el în mâna stângă, o icoană a Sfântului Antim al Nicomidiei, după modelul pictat de Sfântul Antim Ivireanul în icoana cu cei patru sfinți, dar și câteva schițe cu etapele importante din viața acestui sfânt mitropolit al Țării Românești venit tocmai din îndepărtatele meleaguri ale Iviriei.

Mănăstirea Antim s-a bucurat în decursul vremii de o atenție deosebită privind îmbogățirea patrimoniului său pictural, păstrând bogate mărturii iconografice din fiecare perioadă. Aceasta o vedem din varietatea mare de icoane, fresce şi mozaicuri realizate de-a lungul celor 300 de ani, în diverse maniere și stiluri, unele mai tradiționale, altele sub influențele diferitelor curente artistice ale epocilor respective.

Într-adevăr, după cum bine spunea Patriarhul Justinian, Mănăstirea Antim prin frumosul și variatul său tezaur iconografic, ilustrează vizual o „adevărată evoluție a picturii noastre, din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre”.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este cel care, prin purtarea sa de grijă cea de peste ani, a vegheat ca mănăstirea sa se îmbogățească cu atâtea chipuri sfinte izvodite de mâinile binecuvântate ale multor iconari.
Mulțumire aducem bunului Dumnezeu, căruia ne rugăm prin cuvintele umilincioase ale sfântului ctitor Antim:

„Ci tu, Doamne, cela ce pentru bunătatea Ta cea fără de margini și multa milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre celei slabe și ai împlinit toate ale legii, îndură-te și ne luminează și noao mințile și inimile, ca să ne arătăm împlinitori ai legii și ale poruncilor tale și ne miluiaște, după mulțimea îndurărilor Tale, ca de-a pururea să mărim numele Tău cel Preaslăvit. Amin”
(Sfântul Antim Ivireanul, Didahii, p.31)

 

Autor: Ierod. Antipa Burghelea